duminică, 28 iulie 2013

RINITA ALERGICA

              Rinita? Ce inseamna rinita?
           Am avut zilele trecute o discutie cu un pacient care imi relata ca se cunoaste cu alergie sau rinita. Dumnealui asocia cei doi termeni, ii asemana si cind colo cei doi termeni sunt uniti, legati intre ei. Rinita este o boala a nasului (a mucoasei nazale) si alergia poate fi una din  cauzele aparitiei acestei rinite. Prin urmare:  rinita inseamna inflamarea mucoasei nazale in special a cornetelor nazale, cresterea lor in volum provocind astfel obstructie nazala (micsorarea spatiului nazal prin care intra aerul). Pe cind alergia poate fi  mecanismul care duce la aceasta rinita.
           Drept urmare in acest articol voi vorbi despre rinita alergica: de ce se formeaza si cum se manifesta.

                                     

           Rinita alergica se manifesta prin: stranut repetitiv ( episoade frecvente si violente de stranut), secretie nazala abundenta cu caracter apos ( "marea majoritatea a pacientiilor relateaza ca le curge apa din nas"), obstructie nazala   ( prin cresterea in volum a cornetelor nazale), mincarime la nivelul nasului si a ochilor, lacrimare, hipoosmie (scaderea mirosului). Rinita alergica este o afectiune frecvent intilnita.


           La un examen ORL ( rinoscopie anterioara si/ sau endoscopie nazala)  rinita alergica poate fi recunoscuta prin aspectul palid si umed al mucoasei nazale, al cornetelor nazale impreuna cu marirea in volum a acestora, uneori fiind acoperite de secretii apoase.
          Aceasta alergie care se manifesta la nivelul mucoasei nazale si care de multe ori se insoteste si de simptome oculare: conjuctivita, lacrimare  poate sa coboare si la nivelul tractului respirator inferior afectind astfel si mucoasa bronhica rezultind astmul bronsic.
           Alergia aceasta poate fi data de anumiti factori din aer, pe care ii numim "alergeni". ( o sa ii enumar in paragraful de mai jos)
           Aceasta rinita alergica poate fi de doua feluri:
- sezoniera ( apare intr-un sezon, cum ar fi primavara - mai ales)  si este data de polenul anumitor plante (ierburi, pomi, graminee).
- perena ( se poate intinde tot anul) si poate fi data de fungi, par de animale, acarieni, plante de casa ( ex: trandafiri), anumite alimente ( peste, capsuni, alune, oua, lapte, faina)




           Tendinta la alergie a organismului poate sa fie ereditara sau poate fi dobindita in timpul vietii.
           Dupa cum am relatat mai sus rinita alergica se insoteste in multe cazuri de astm bronsic;  daca exista si o alergie la aspirina (inclusiv toate antinflamatoarele nesteroidiene) atunci avem de-a face cu Sd. Vidal.
           Pentru a afla daca intr-adevar esti alergic si ai o rinita alergica  va trebui sa mergi la un consult alergologic unde ti se vor face anumite teste specifice, cum ar fi: analize de laborator care vor evidentia IgE crescut si eozinofilele crescute ( insa acestea nu sunt specifice alergiei), se va prelucra si secretia nazala in care se va gasi deasemena IgE crescut, se vor face teste cutanate, test prick si patch la diferiti alergeni, testul RAST (analiza de singe care detecteaza anticorpi IgE crescut la anumiti alergeni).

                             
Test cutanat

          Tratamentul pentru aceasta boala este administrat de medicul ORL, alergolog si pneumolog (in cazul unui astm bronsic). Schema de tratament generala ar fi aceasta: medicatie orala ( antihistaminice si in cazuri severe antiinflamatorii cortizonice) si medicatie "locala"- adica sprayuri de pulverizat in nas cu antihistaminic, steroizi si uneori decongestionante nazale vasoconstrictoare.
           E foarte important sa fim diagnosticati din timp cu rinita alergica si sa aplicam tratamentul corect cit mai repede. Daca nu facem acest lucru rinita alergica se poate complica cu aparitia polipozei nazale alergice.
           Poate va intrebati ce este aceasta polipoza nazala alergica?  Inseamna aparitia unor polipi in fosele nazale; acesti polipi se vad ca niste "saculeti" plini cu lichid, in stadiul initial au forma unei picaturi de apa si in stadiul avansat au forma unui ciorchine de strugure; ei sunt prinsi de mucoasa nazala ( sunt defapt o degenerare edematoasa a mucoasei nazale) , apar mai intai pe peretele lateral al fosei nazale si cu timpul cresc, se maresc in volum si ajung sa ocupe toata fosa nazala provocind obstructie nazala importanta.      Polipoza nazala o tratam exact ca o rinita alergica atunci cind e intr-un stadiu incipient (cind polipii sunt f mici), insa daca ajung intr-un stadiu mai inaintat ( adica se maresc in volum) atunci ei trebuie inlaturati chirurgical= polipectomie ( chirurgie clasica sub  anestezie locala sau generala sau chirurgie sub control endoscopic= FESS) si in continuare urmam terapia medicamentoasa antialergica.  De ce? Pentru ca acesti polipi pot recidiva daca nu urmam terapia medicamentoasa antialergica sau nu indepartam alergenul la care suntem sensibili. Acesti polipi de origine alergica se pot afla nu numai in fosa nazala ci si in sinusuri. Ca metoda de diagnostic al acestor polipi sinusali ar fi radiografia sau computer tomografia de sinusuri. Deobicei aceasta polipoza este bilaterala ( se dezvolta in ambele fose nazale).
          Polipoza nazala alergica poate sa apara si la copii (cazuri rare). Apare mai frecvent la barbati ( B/F= 4/1)
         Cum putem sa prevenim aparitia rinitei si a polipozei nazale? Prin determinarea alergenului si indepartarea lui din mediul in care traim, din "aerul pe care il respiram".
          De multe ori simptomele rinitei alergice sunt confundate cu simptomele unei raceli obisnuite ( gripa). Acel stranut repetitiv care apare in rinita alergica nu il gasim si intr-o raceala obisnuita si acesta apare in anumite conditii ( atunci cind avem in preajma alergenul), poate dura si saptamini. O raceala obisnuita dureaza intre 7-10 zile. Asa ca, sa nu ne repezim sa incepem un tratament pentru  " asa zisa" raceala pina nu ne consultam cu un medic ORL.

         

         Sfatul meu: daca va intilniti cu simptomele care le-am descris mai sus atunci mergeti urgent la medicul ORL si medicul alergolog.





miercuri, 18 aprilie 2012

Tinitus & Acufene

         Ati simtit vreodata ca va tiuie urechea? Atunci cind erati mai obositi sau mai agitati...
         Acest tiuit care apare uneori in urechea noastra, din pacate, se poate transforma intr-o adevarata boala a urechii si a organismului, boala foarte suparatoare de altfel.



        Tiuitul care noi il putem percepe sub diferite forme de senzatii sonore se numeste in termeni medicali tinitus sau acufene; ele sunt subiective, simtite doar de pacient si relatate celor din jur; pot fi de tonalitati diferite: zgomote grave care au un caracter muzical, sub forma " bizitului unei muste" sau aplicarii pe ureche a unei scoici; zgomote acute care sunt descrise ca un "jet de vapori", fluierat, suierat, "ciripit de pasari", "clinchet de clopotel"; uneori insa aceste sunete pot avea si un caracter complex fiind totodata grave si acute neputind fi descrise sau comparate cu nici un zgomot sau sunet particular.












       Intensitatea acestor acufene poate fi diferita de la pacient la pacient: pot fi abia perceptibile ( fiind sesizate doar noaptea in timpul somnului, cind e liniste in jur) sau pot fi foarte puternice, tenace, persistente de-a lungul zilei, deranjante pentru pacient astfel incit pot duce la stari de nelinistite, anxietate....
      Aceste zgomote in urechi se insotesc deobicei si de o scadere a auzului ( de transmisie/ de perceptie)
      Acufenele pot fi auzite intr-o singura ureche sau in amindoua ( in acest caz bolnavul le percepe in tot capul), pot fi cu durata variabila depinzind foarte mult de cauza care le provoaca aparitia. Pot avea un caracter permanent ( le auzim zi si noapte) sau le putem auzi doar in momentele de liniste. Pot fi agravate de flexia capului ( pozitia decliva), expunere la soare, consum de alcool, fumat, oboseala, stari emotionale.
      Da, ati observat deja asta: cei care din nefericire sufera de  acufene. Insa pe voi va intereseaza cel mai mult cauza declansatoare, de ce oare a pornit "acest motoras in capul nostru" si cum il putem face sa dispara.
     Cauzele aparitiei acestor acufene/tinitus sunt multiple, o sa enumar cele mai importante:
  1. leziuni la nivelul urechii externe ( conductul auditiv extern) sau la nivelul urechii medii ( acea cavitate care contine cele 3 oscioare care au rolul de a trasmite unda sonora la urechea interna)- acufenele au un timbru grav, sunt monotone, intermitente ( apar si dispar)
  2. leziuni la nivelul urechii interne = cohlea ( unde unda sonora e transformata in impuls nervos si se formeaza nervul auditiv)- acufenele sunt puternice, muzicale si continue, persistente



      Acufenele produse de leziuni la nivelul urechii externe sau medii sunt date de infectii ale conductului auditiv extern  si ale cavitatii timpanice, acestea pot fi usor diagnosticate la un exam ORL prin otoscopie si sunt insotite de hipoacuzie de transmisie.
     Acufenele care apar datorita unor leziuni la nivelul urechii interne au numeroase cauze:
  • traumatisme (mecanice) la nivelul urechii
  • traumatisme acustice ( nervul auditiv e lezat datorita unui sunet puternic intens si persistent adus la nivelul urechii): acest lucru se intimpla cel mai des la cei care lucreaza in zgomot
  • sindromul Meniere= o boala care apare in crize; crize care se manifesta prin tinitus, scaderea auzului, vertij ( ameteala); este o boala de cauza necunoscuta, fara un tratament curativ, doar de ameliorare a crizelor
  • intoxicatii cu substante daunatoare nervului auditiv, cum ar fi: tutun, alcool, medicamente ( antibiotice= streptomicina, neomicina, kanamicina, gentamicina; barbituricice- substante cu actiune sedativ-hipnotica; acidul salicilic care este un ingredient de baza pentru multiple produse indicate in tratarea bolilor de piele - acnee, psoriazis, bataturi, veruci, keratoza foliculara, matreata); noxe= benzina, plumb, mercur,fosfor, oxid de carbon
  • infectii virale ( gripa, herpes, zona zooster) sau bacteriene
  • tulburari reflexe nervoase, circulatorii, neurovegetative
  • tulburari vasculare: HTA, hipotensiune arteriala, ateroscleroza, insuficienta vertebro-bazilara; tulburari care pot favoriza dezechilibrarea circulatiei vasculare la nivelul creierului si inclusiv la nivelul cohleei si a nervului auditiv
  • tulburari metabolice sau endocrine (carente vitaminice A si B, diabet, insuficienta hepatica)
  • imbatrinirea organismului si inclusiv a nervului auditiv ( = presbiacuzia)
  • tumori la nivelul nervului auditiv (neurinom de acustic) sau tumori cerebrale in apropierea urechii interne
        Dupa ce ati citit toate aceste cauze de aparitie ati vrea sa stiti si cum se trateaza aceste acufene.
        In primul si primul rind trebuie sa eliminam cauza declansatoare si apoi sa ajutam cumva sa se refaca urechea interna si nervul auditiv ( in cazul in care eliminam orice leziune la nivelul conductului auditiv extern si urechii medii).
        Cea mai frecventa cauza de aparitie a acestui tinitus este leziune la nivelul urechii interne, datorita unui dezechilibru vascular: ischemie, hemoragie, tromboza la nivelul vaselor care vascularizeaza acea ureche interna. Drept urmare trebuie sa lucram pe acest dezechilibru vascular, sa mentinem vasele de singe deschise astfel incit sa irige cit mai bine urechea interna. S-au incercat tot felul de terapii, nici una nu este certa, nu s-a descoperit inca un medicament minune care sa ne salveze in citeva zile de acest tinitus. Tratamentul este de lunga durata, depinde foarte mult de virsta pacientului si alte boli asociate. Ca terapie medicamentoasa se incearca un vasodilalator ( pe vasele mici) si un neurotrop ( cu rolul de a "hrani" nervul), pe o perioada de cel putin 3 luni.




      Se mai incearca si tot felul de terapii alternative.... ( nu intru in detaliu momentan)
      Sfatul meu: lasati la o parte grijile si incercati sa va mai si odihniti. Acufenele, de cele mai multe ori apar din aceasta cauza: organismul nu se mai odihneste, tot timpul in alerta, dezechilibrind astfel tot sitemul vascular ( cel care aduce oxigen-energie creierului).









marți, 3 aprilie 2012

Amigdalita cronica

       Dupa cum am relatat in articolul precedent amigdala are rolul de a indeparta microbii din aerul pe care il inhalam, microbi care sunt capabili sa  infecteze tot organismul.
       Drept urmare amigdala duce "lupta dupa lupta" in indepartarea acestor germeni din aer; din nefericire mediul in care traim este foarte toxic pentru organismul nostru: plin de germeni ( microbi si virusi) si noxe.    




      Astfel  ajungem sa descoperim la un moment dat ca avem amigdalita cronica.  Adica amigdalele sunt marite in volum, ies din loja lor si se pot vedea cu usurinta la deschiderea gurii si sunt pline de "gauri" = cripte. In aceste cripte se acumuleaza resturi alimentare, detrisuri, celule moarte, bacterii  sub forma unor grunji albi care se numesc CAZEUM. Cind avem o asa situatie: amigdale hipertrofiate, cu cripte si din cind in cind se vad pe suprafata lor grunji albi suntem in fata unei amigdalite cronice hipertrofice criptice cazeoasa. In acest moment amigdalele se pot inflama foarte usor si pot descarca in organism germeni in mod continuu, astfel devenind un focar de infectie sistemic. Aceasta amigdalita cronica hipertrofica criptica este o indicatie de scoatere chirurgicala a amigdalelor, pentru ca in acest moment ele nu mai au rolul de a apara organismul ci de a-l infecta.




     Cronicizarea este favorizata de structura criptica a amigdalelor ( cu posibilitatea de a  retine resturi alimentare, germeni si celule moarte), obstructia nazala produsa de o deviatie sept nazal si hipertrofia cornetelor nazale, terenul alergic, atmosfera poluata.
     Amigdalita cronica poate fi intilnita cel mai frecvent in copilarie, cind poate da obstructia aeriana la nivelul cailor respiratorii superioare alaturi de vegetatiile adenoidiene, dar poate fi intilnita si in adolescenta si la tineri.






     Poate exista amigdalita cronica si fara hipertrofia acestora, diagnosticul punindu-se pe anamneza ( istoricul pacientului: care relateaza numeroase pusee amigdaliene in antecedente) si pe analize de laborator ( ASLO, VSH, PCR, leucocitoza crescute). Anamneza mai pune in evidenta si asocierea de fenomene la distanta in momentul unui puseu acut amigdalian, astfel: cefalee, dureri articulare, dureri musculare, lombalgii, tumefieri articulare sau chiar aparitia unor boli la distanta: glomerulonefrita, reumatism articular acut, endocardite....
      Simptomatologia in amigdalita cronica este "saraca": jena in git, senzatie de corp strain, tuse seaca, halena fetida ( miros urit), gust neplacut in gura si uneori expulzarea de dopuri cazeoase albicioase. La examenul clinic ORL se mai poate evidentia apasarea dureroasa unilaterala pe pilierul anterior, congestia pilierului anterior, prezenta unui ganglion satelit subangulomandibular.
      Exista situatii in care se poate observa hipertrofia unilaterala (doar a unei amigdale), in acest caz suspicionam o tumora amigdaliana beningna/maligna. Insa poate exista o hipertrofie unilaterala amigdaliana fara a avea o modificare patologica.
      Hipertrofie amigdaliana bilaterala poate sa existe si in cazul unor boli sistemice, deci sa nu fie vorba de o amigdalita cronica. Astfel  poate fi: forma hipertrofica a sifilisului secundar, maladia Hodgkin, leucemia limfoida, TBC...
     Sfatul meu: nu chinuiti organismul pastrind amigdalele care de la an la an se infecteaza din ce in ce mai usor si devin o sursa de infectie sistemica.






vineri, 16 martie 2012

Amigdala: "aparatorul" organismului/ focar de infectie sistemic

       Amigdala, dupa cum stim cu totii, este situata in git, asa zisul "faringe" ( in termeni medicali).
       Poate va intrebati ce este aceasta amigdala si ce rol are pentru organism?
       Amigdala este formata dintr-un  un tesut limfoid, tesut care este format din  celule care intervin in imunitatea organismului si au rol de protectie; imaginati-va ca ele ar fi asemenea unor "soldatei" care lupta impotriva "inamicilor". Acesti "inamici" sunt germenii (microbii) si toxicele din aerul pe care il inspiram. Ca sa nu intre in organismul nostru, care este "steril" pe dinauntru,  aceasta amigdala lupta si ii indeparteaza pe acesti inamici de la nivelul gitului. De aceea m-am referit la amigdala ca fiind " aparatorul" organismului.
       Aceasta amigdala este, de fapt, in dublu exemplar: avem doua amigdale palatine (care se gasesc situate in fundul gitului cum deschidem gura, pe peretele lateral al faringelui). Ele sunt situate in niste loji; loji delimitate de pereti (pilieri): anterior si posterior. In mod normal amigdalele palatine nu ar trebui sa se vada, ele sunt ascunse intre acesti pilieri. In momentul cind noi le putem vedea inseamna ca au "suferit", in momentul actual sau cindva....



      Ce inseamna  aceasta "suferinta" a amigdalelor? Inflamarea si infectarea lor cu diferite bacterii, dintre care cea mai frecventa este Streptococul beta hemolitic. Amigdalele au rol de a indeparta aceste bacterii care vor sa intre in organism si sa-l "invadeze". Insa, in momentul cind ne scade imunitatea si racim aceste amigdale nu mai fac fata si se maresc in volum, se inrosesc si se acopera de pete albe ( puroi), noi resimtim aceasta schimbare a amigdalelor prin durere intensa spontana faringiana si la inghitit ce poate iradia pina in urechi, putind fi insotita  de febra si de puroi in nas si obstructie nazala. In acest moment daca nu tratam aceasta infectie a amigdalelor promt si corect ele pot deveni o sursa de infectie sistemica ( adica varsa bacteriile in singe si astfel ajung in tot corpul ducind infectia si la celelalte organe) in loc sa fie "aparatorul " organismului.



      Ca sa sterilizam acest focar de infectie( amigdalele pline de puroi) trebuie sa administram antibiotic: NU ORAL ( PE GURA) CI INJECTABIL ( PE VENA SAU INTRAMUSCULAR) .
      Ca o masina care e folosita mai mult timp si ajunge sa nu mai mearga bine datorita folosirii ei excesive asa se poate intimpla si cu amigdalele daca trebuie sa lucreze in mod repetat infectindu-se la orice intilnire cu o bacterie mai virulenta . Insa daca se intimpla des sa lupte impotriva infectarii organismului ajunge sa nu mai faca "fata" astfel ca in loc sa  arunce microbii afara din organism ii retine in interior si ajunge chiar sa ii trimita in singe, singe care imprastie aceste bacterii in tot organismul devenind astfel un focar de infectie sistemic.



       Infectia sistemica = bacteriile se duc in tot organismul, la toate organele pe care le inflamaeaza si le infecteaza, astfel ajung:  la inima- endocardita, la articulatii- reumatism articular acut, la rinichi- glomerulonefrita.
       In acest moment ele nu mai au rol in apararea organismului si ca orice "lucru rau" trebuie indepartat ca sa nu faca si mai rau astfel se ajunge la amigdalectomie ( excizia amigdalelor).
       Indicatia de amigdalectomie este atunci: cind suferim de 2-3 episoade amigdaliene acute ( amigdale acoperite de puroi si inflamate) 2-3 ani la rind si in momentul cind avem niste analize de laborator specifice crescute: ASLO, VSH, PCR.
ASLO= detectarea anticorpilor care se formeaza impotriva Streptococului beta hemolitic in momentul cind acesta ajunge in singe.
VSH si PCR= markari ai inflamatiei si infectiei.
     O alta indicatie de scoaterea a amigdalelor pe cale chirurgicala este in momentul cind se formeaza un flegmon periamigdalian. Flegmonul periamigdalian este rezultatul colectarii puroiului intr-un fel de "punga", situata intre amigdala si pilieri. Aceasta colectie purulenta poate fi situata deasupra amigdalei, in spatele amigdalei, etc.. Ca sa evacuam puroiul trebuie practicata o punctie urmata de incizia mucoasei care acopera flegmonul si drenarea lui. In acest moment se stie sigur ca amigdala nu mai poate sa faca fata rolului de aparator al organismului ci doar de a devarsa puroiul in organism.
       In concluzie: amigdala palatina are rol protector al organismului insa la un moment dat se poate transforma intr-o sursa de infectie a organismului.
       De retinut: amigdalita acuta eritemato-pultaceea sau flegmonul periamigdalian se trateaza cu antibiotic injectabil, cel mai frecvent cu Penicilina; aceasta amigdalita este o boala infecto-contagioasa, adica se poate transmite foarte usor de la pacient la cei din jur, pacientul ar trebui sa stea in "carantina" citeva zile.










miercuri, 22 februarie 2012

Laringita- Am ragusit....

       Nu o data ci de doua-trei ori in viata ni s-a intimplat sa trecem printr-un episod de laringita, adica am ragusit sau chiar nu am mai putut sa vorbim deloc.
      Ce este aceasta laringita?
      Ca sa puteti intelege aceasta boala trebuie sa va descriu putina anatomie.
      Tractul respirator superior este compus  din fosele nazale, faringe  (componentele pe care le vedem cind deschidem gura) si laringele. Laringele este o cavitate care seamana cu o piramida "intoarsa invers", baza mare este continuare faringelui si baza mica este constituita din cele doua corzi vocale. Corzile vocale au dispozitie anteroposterioara si sunt formate dintr-un muschi  (muschiul vocal) si un ligament (ligamentul vocal) + mucoasa care le acopera. In mod normal corzile vocale sunt albe, mucoasa este alba. Laringele se continua cu traheea care la rindul ei se continua cu bronhiile care se divid in ramuri prin tot plamanul. Deci prin laringe trece fluxul de aer si ajunge in trahee si plamani.














       In momentul cind racim indiferent daca este o infectie bacteriana sau virala aceasta mucoasa se congestioneaza si apare rosie sau cu puncte hemoragice si  vase dilatate.




       Aceste corzi vocale se misca astfel: cind stau in pozitia de repaus ele sunt departate si creaza imaginea unui triunghi cu virful in jos si cind sunt in miscare- in vorbire (fonatie) ele se apropie pe linia mediana, se unesc. Acesta este ritmul lor de miscare: de departare si de apropiere, in timp ce vorbim.


Miscarea corzilor vocale


       In momentul in care suferim de laringita acuta sau cronica acest ritm de miscare al corzilor vocale este perturbat  ajungind  sa nu se mai alipeasca cele doua corzi vocale pe linia mediana si sa ramina o mica fanta intre ele in momentul fonatiei astfel incit apare o insuficienta glotica, aparind astfel  tulburari ale vocii (raguseala).
       In concluzie la un examen al laringelui prin laringoscopie directa sau endoscopie se pot observa corzile vocale rosii ( in loc sa fie albe) si "umflate", se misca mult mai greu, uneori acoperite de secretii purulente.


Laringe normal-imagine endoscopica

Laringita acuta cu secreti purulente: imagine endoscopica

       Simptomele care apar in contextul acestei laringite sunt: in primul si in primul rind raguseala=disfonie
  (care este cea mai suparatoare), uscaciunea si senzatie de prurit (mincarime) in git, tuse seaca, arsura sau chiar durere la nivelul laringelui; in cazuri mai grave cind sunt foarte umflate corzile vocale se micsoreaza spatiul prin care ar trebui sa treaca aerul spre trahee si plamani si astfel mai apare un simptom important dispneea ( senzatia de lipsa de aer).
       Aceasta laringita poate sa apara in contextul unei infectii bacteriene a sferei ORL - afectare a nasului, sinusului si faringelui sau poate sa apara si izolata doar ca o laringita simpla, cel mai probabil virala.
       Laringita acuta poate aparea la orice virsta. Apare cel mai adesea in perioadele reci ale anului.
       Laringita rar se vindeca spontan, de cele mai multe ori este necesar un tratament antiinflamator, repaus vocal absolut ( nu vorbim deloc cit "detinem" aceasta laringita),terapie cu vitamina A ( pastile de inghitit si picaturi de pus in nas) uneori e necesar si tratament antibiotic si neaparat un tratament antireflux gastroesofagian. De cele mai multe ori este implicat si un reflux gastroesofagian astfel ca sucul gastric acid urca din stomac in esofag ajungind pina in laringe; acest acid gastric arde mucoasa pe care o atinge, inclusiv corzile vocale. Astfel ca laringita poate fi agravata de refluxul gastroesofagian.
        O laringita trece greu datorita faptului ca nu stim sa evitam anumiti factori  agravanti: lipsa repausului vocal, frigul si umezeala, schimbarile bruste de temperatura, atmosfera impura ( praf, fum, gaze, toxice), fumatul , ingestia de lichide prea reci sau prea calde, bauturi acidulate si alcoolice, mincare condimentata, carentele de vitamine. De asemenea factorii care pot intretine o laringita acuta transformind-o in laringita cronica sunt: deviatia de sept nazal, rinita cronica hipertrofica, sinuzita, adenoida, amigdalita, rinofaringita.
       De retinut: in momentul in care apare raguseala trebuie sa evitam vorbitul, fumatul, aparitia aciditatii gastrice si  sa fie cit mai cald la nivelul gitului.

marți, 14 februarie 2012

Criza vertiginoasa

        Intr-o dimineata, cind sa ma trezesc din pat am simtit ca imi fuge pamintul de sub picioare si ca toata camera se invirte cu mine. Oare ce se intimpla cu mine?
        Aceasta este asa numita criza vertijinoasa= vertij.
        Vertijul este o senzatie subiectiva ( simtita numai de pacient) de deplasare a obiectelor din jur si de deplasare a bolnavului in raport cu obiectele inconjuratoare. Aceasta senzatie "falsa" are caracter de miscare rotatorie.



"Se rotesc lucrurile din jur"


         In mod sigur va intrebati: din ce cauza apare ?
         Datorita dereglarii centrului echilibrului situat in urechea interna. Aceasta dereglare poate sa aiba nenumarate cauze, insa cea mai frecventa cauza este stresul major si oboseala. Cele mai comune forme clinice de vertij sunt VPPB= vertijul paroxistic pozitional benign si Sd. Meniere ( boli care se pot  repeta episodic, episoadele fiind precedate de zgomote auriculare= aura). Criza vertijinoasa poate dura de la citeva ore la citeva zile. Aceasta se termina cu o senzatie de toropeala.


Urechea interna- localizare






Urechea interna: 8= canalele semicirculare= cohlea, 9: melcul= cohlea, 10= nervul cohleo-vestibular



         In momentul crizei vertijinoase starea generala a bolnavului se schimba complet: devine palid, anxios, cu transpiratii reci, sta cu ochii inchisi sa nu vada nici o sursa de lumina pentru ca aceasta i-ar agrava si mai mult starea,nu poate sa stea in picioare, inima ii bate mai repede, capul il doare ingrozitor (cefalee temporo-parietala)  poate ajunge inclusiv la greata si voma.. In tot acest timp pacientul aude niste zgomote discordante = acufene sau un tiuit= tinitus (tonalitate inalta) si simte ca ii scade brusc auzul. Senzatia de vertij rotator ( simti cum se roteste camera in jurul tau) poate sa apara spontan sau ca urmare a unei miscari bruste a capului.


Tinitusul- repezentarea grafica 


         Daca ajungi la doctor acesta va vedea la tine (pacientul ametit) o miscare pe orizontala a globilor oculari mai rapida si necoordonata,  nistagmus. Acest nistagmus poate sa apara spontan sau sa se declanseze odata cu miscarea capului. El persista pe toata durata  crizei. Medicul ORL sau neurolog efectueaza teste de evaluare a echilibrului la care constata ca pacientul nu isi poate menttine singur pozitia la verticala si ca tot corpul lui se duce intr-o parte. Am uitat sa specific ca acest vertij apare datorita afectarii doar a uneia dintre urechi, drept urmare corpul se duce intr-o parte, spre urechea bolnava, cind stam cu ochii inchisi. In cadrul examenului clinic se efectueaza si o audiograma ( evaluare obiectiva a auzului) care evidentiaza o hipoacuzie de perceptie a urechii bolnave ( auzul a scazut datorita afectarii nervului auditiv).


"Va rog sa ma tineti ca nu ma stabilitate in picioare"


      VPPB sau Sd. Meniere sunt boli de care nu scapam niciodata, sunt boli care ne insotesc toata viata, periodic, manifestindu-se prin crize din ce in ce mai frecvente si mai severe ( criza= vertij- scaderea subita a auzului- zgomote in ureche). Modificarile care apar in criza isi revin la normal la sfirsitul episodului. Insa dupa citeva episoade vertijinoase organismul nu mai este capabil sa compenseze aceste modificari si in timp apare distrugerea urechii interne cu mentinerea surditatii, tinitusului, vertijului  si intre crize.
        Cauzele aparitiei acestor boli sunt multiple. As enumera doar citeva: ateroscleroza vaselor care iriga urechea interna, hipertensiune/hipotensiunea arteriala, alergii, avitaminoze, spondiloza cervicala, traumatisme craniene, afectiuni inflmatorii si supurate ale urechii externe sau medii,  stres fizic si emotional intens si constant.
          Tratamentul crizei vertijinoase se face doar in cadrul spitalului de catre un medic ORL sau neurolog. Criza se poate remite sub tratament injectabil insa trebuie urmat de un tratament per os ( pastile) 3-6 luni post criza.





luni, 13 februarie 2012

Rinolitul

          Poate va intrebati ce este acela un rinolit?

          Este un obiect strain ajuns in nas peste care s-au adunat celule de inflamatie si tesut fibros si care obstructioneaza fluxul aerian total  intr-o fosa nazala.

        Oare de ce vorbesc despre acest subiect?
        Pentru ca este o problema cu care se confrunta multi parinti.
        De multe ori ne vin parinti la spital cu un  copil de la 2-5 ani care de citeva zile sau chiar saptamini nu mai respira bine pe nas, sforaie foarte tare noapte si "rasuflarea" lui are un miros urit, putred si chiar pot exista si niste secretii nazale purulente.Simptomatologia mai poate fi insotita si de cefalee ( durere de cap), scaderea mirosului (hipoosmie),stranut repetat.   Parintele e ingrijorat datorita faptului ca "prichindelului" nu ii mai trece o data acesti muci purulenti si mirouls urit in pofida faptului ca i-a dat tot felul de picaturi de nas inclusiv antiinflamatoare si antibiotic pe gura.


"Mami simt ca am ceva in nas..."



          La o simpla examinare a a fosei nazale cu un specul nazal putem foarte bine sa nu observam decit structurile normale ale fosei nazale: sept nazal, cornete si muci purulenti insa daca apelam la un examen endoscopic ( introducem in nasul  copilului o fibra endoscopica flexibila subtire) putem observa un corp strain inconjurat de tesut fibros si detrisuri. Acest corp strain deobicei este localizat in portiunea posterioara a fosei nazale, si este unilateral. In clarificarea diagnosticului ne mai poate ajuta si o radiografie de nas si sinusuri care identifica rhinolitul ca o opacitate situata intr-o fosa nazala.


Radiografie de fata: imaginea opaca deasupra dintilor este rinolitul






Imaginea endoscopica a extragerii rinolitului din fosa nazala





         Oare de ce trebuie sa ne confruntam cu asa problema?
         Datorita curiozitatii copilului: in aceasta perioada el invata prin pipait, gust, miros si are obiceiul sa-si bage tot felul de obiecte nu numai in gura ci si in nas, obiecte care intra intr-o singura fosa nazala, initial  in prima portiune a fosei nazale dar ulterior este aspirat mai in profunzime printr-un efort de tuse sau voma. Si cum sunt copii, care nu-si recunosc vina, nu declara parintiilor ce au patit si ramin cu acel obiect ( biluta, nasturel, o piesa de la o jucarie, bob de mazare,fasole,porumb,medicamente ) pina cind se ingrijoreaza parintii asa de tare ca ajung cu el la spital unde se pune diagnosticul.

          Dar ce facem in acest moment?
         Moment in care ne trezim in fata unui copil mic, necooperant si care de multe ori nu sta "cuminte" si noi trebuie sa extragem acel rhinolit din nasucul copilului. In cel mai fericit caz se poate extrage usor cu o pensa sau un stilel butonat dupa o prelabila curatare a nasului . Daca chiar nu se poate efectua acest lucru cu anestezie locala, se poate ajunge si la anestezie generala pentru extragerea rhinolit. Cu cit trece mai mult timp de cind e obiectul in nasul copilului cu atit e mai greu de extras deoarece se aduna strat dupa strat celule necrozate astfel incit rhinolitul creste in dimensiuni.


     Sfatul meu: daca aveti un copil la care observati o respiratie greoaie datorata unei obstructii nazale unilaterale si cu un miros urit prezentati-va la medicul ORL, cel mai probabil este vorba de un rhinolit care trebuie extras.